A murit Silviu Brucan

Până în 1989 nici nu auzisem de el… Dar mi-a rămas în memorie din 1990! La o şedinţă a FSN sau ce era adunarea aia atunci, la interpelările unei jurnaliste, parcă, a avut o reacţie extrem de violentă, o iritare şi un dispreţ profund. Am rămas mut! Nu-mi venea să cred! Ulterior am crezut… Plasat în rândul 2 sau 3 al scenei, s-a definit tot mai mult. Nu am fost fan al său, nu mi-au spus nimic analizele sale, reamarcile sale “stupid peuple” şi chestia aia cu 20 ani până vom învăţa democraţia mi-au fost indiferente. Nu am învăţat nimic de la el. Şi cred că nu suntem mai săraci fără el. Dumnezeu sa-l ierte! La fel şi în măsura în care şi noi am iertat…

Proprietatea privata si dreptul de a fi criminal

Dincolo de aspectul criminal al problemei tipului ce a scos tunul si l-a nenorocit pe baiatul ala care vroia si el sa se racoreaca putin intr-un lac oarecare, cred ca avem de a a face cu o problema de fond! Dobitocii astia care prin frauda au reusit sa puna deoparte averi la care parintii lor nici nu visasera se cred dintr-o data deasupra omenirii si-si privesc semenii cu un dispret si cu o detasare superioara vecina cu patologia! Pai daca individul asta adipos, cu fata grobiana pe care se citeste de la o posta analfabetismul, imbecilitatea, vascozitatea mentala, prostul gust si primitivismul nu face parnaie la modul cel mai concret si pur inseamna ca Romania este o tara a banditismului legalizat, a jafului complice cu autoritatile, a coruptiei structurale, o tara unde cetatenii sunt cifre statistice lipsiti de cea mai elementara protectie… Acest biped iesit din sedimentele soioase ale celor 16 ani de impostura, pe langa faptul incontestabil ca e un pericol public tinde sa devina un model al celor asemanator siesi si care iti vor rupe gatul ca ti-ai aruncat o privire in curtea lor plina de manele si de grasime incinsa pe gratar… Rusine!