Presedintele nostru…

Basescu ca necesitate…
Stiu ca suna aiurea dar omul e necesar. Pentru media. Imaginati-va presa romana fara subiectul preferat: “Basescu respira” “Basescu danseaza” Basescu bea, hahaie, gaseste slapi pe plaja, plange, conduce beat, destituie, numeste si iar rade… Basescu se identifica cu 70% din natia romana! Merge la bodega, vorbeste politica, scuipa seminte, si – daca vrea, ciupeste si chelnarita de fund…Are dezinhibitia baiatului de cartier si viclenia bruta, grosiera a taranului mioritic. Nu e un presedinte jucator ci e un presedinte JUCAUS. Asa-numitul instinct politic se rezuma la o strategie simpla. Lipsa oricaror reguli. Componenta ludica a presedintelui e dominanta si determina reactii de competitie. El nu are prieteni si nici dusmani. Totul pentru el se reduce la joc, la “care pe care”. Orice obstacol, orice parere opusa, orice persoana e o provocare. Un fel de “Ahaaa, vrei sa ne jucam?” Relatiile cu el nu includ fidelitati, loialitati, proiecte pe termen lung, echipe, indivizi. Nu exista reguli, valori, stabilitate, sentimente. Nu exista decat “Eu castig”. Decat “Eu”! Presedintelui nu-i ajunge Romania, nu-i ajunge Europa, nu-i ajunge lumea…Presedintele vrea TOT! Presedintele are TOT. Dar presedintele e SINGUR si bucuria de a avea TOT o simte doar prin prisma cetii spritului de vara intr-o carciuma anosta de cartier. Presedintele are TOT dar nu poate depasi cartierul…