A murit Silviu Brucan

Până în 1989 nici nu auzisem de el… Dar mi-a rămas în memorie din 1990! La o şedinţă a FSN sau ce era adunarea aia atunci, la interpelările unei jurnaliste, parcă, a avut o reacţie extrem de violentă, o iritare şi un dispreţ profund. Am rămas mut! Nu-mi venea să cred! Ulterior am crezut… Plasat în rândul 2 sau 3 al scenei, s-a definit tot mai mult. Nu am fost fan al său, nu mi-au spus nimic analizele sale, reamarcile sale “stupid peuple” şi chestia aia cu 20 ani până vom învăţa democraţia mi-au fost indiferente. Nu am învăţat nimic de la el. Şi cred că nu suntem mai săraci fără el. Dumnezeu sa-l ierte! La fel şi în măsura în care şi noi am iertat…

Presedintele nostru…

Basescu ca necesitate…
Stiu ca suna aiurea dar omul e necesar. Pentru media. Imaginati-va presa romana fara subiectul preferat: “Basescu respira” “Basescu danseaza” Basescu bea, hahaie, gaseste slapi pe plaja, plange, conduce beat, destituie, numeste si iar rade… Basescu se identifica cu 70% din natia romana! Merge la bodega, vorbeste politica, scuipa seminte, si - daca vrea, ciupeste si chelnarita de fund…Are dezinhibitia baiatului de cartier si viclenia bruta, grosiera a taranului mioritic. Nu e un presedinte jucator ci e un presedinte JUCAUS. Asa-numitul instinct politic se rezuma la o strategie simpla. Lipsa oricaror reguli. Componenta ludica a presedintelui e dominanta si determina reactii de competitie. El nu are prieteni si nici dusmani. Totul pentru el se reduce la joc, la “care pe care”. Orice obstacol, orice parere opusa, orice persoana e o provocare. Un fel de “Ahaaa, vrei sa ne jucam?” Relatiile cu el nu includ fidelitati, loialitati, proiecte pe termen lung, echipe, indivizi. Nu exista reguli, valori, stabilitate, sentimente. Nu exista decat “Eu castig”. Decat “Eu”! Presedintelui nu-i ajunge Romania, nu-i ajunge Europa, nu-i ajunge lumea…Presedintele vrea TOT! Presedintele are TOT. Dar presedintele e SINGUR si bucuria de a avea TOT o simte doar prin prisma cetii spritului de vara intr-o carciuma anosta de cartier. Presedintele are TOT dar nu poate depasi cartierul…

Ofiteri-ziaristi sau ziaristi-informatori?

Eu cred in ambele variante… Redactiile sunt pline de ofiteri acoperiti unii cu stiinta redactorului sef sau al directorului ziarului…. Pe de alta parte pentru 2 poli si o masa ziaristii toarna la servicii cu sarg si pasiune! In fond e vorba de colaborare si sprijin reciproc! Mi-a lasat un gust amar prestatia (de obicei) deplorabila a d-lui Nistorescu din data de 2 august…. Oare de ce domnule Nistorescu? Ce amintiri vi se reactiveaza cand modereati asemenea teme?

Prietenii stiu de ce… 

Mediocritatea presei

  Datoram destule presei…. Multe din refularile noastre, din frustrarile, noastre din neputintele contextuale si-au gasit o rezolvare partiala, doar prin zicerile presei… Au fost timpuri de varf in care presa reprezenta cu adevarat a patra putere… Si, politicienii, oamenii de afaceri, si altii, si altii reflectau asupra zicerilor de prin ziare…

Din pacate acele vremuri au apus… Presa - ca orice alt mediu, s-a alterat… Patrunderea mediocritatilor, concentrarea puterii mediatice in mana a catorva indivizi, mai mult sau mai putin controversati au creat un jurnalist de paie… Agresiv, agramat, obedient, tabloidizat mental, facil in exprimare si constructie publicistica! Sentimentul de putere (sentiment fara acoperire faptica) au transformat jurnalistul si i-au deturnat sensul: din cel ce relateaza obiectiv, impersonal, sec si profesionist un eveniment, in cel care sfatuieste, care stie tot, care ofera solutii, care decide! Jurnalistii se vor analisti! Si din metamorfoza asta a iesit un hibrid: o creatura lipsita de credibilitate, marginalizata, deocamdata decent….

Nu te salut jurnalist roman, pentru ca nu-mi aduci nimic nou…

Mari romani si mare prostie la TVR1

TVR1 isi confirma pe zi ce trece mediocritatea… Boardul acestui mamut bugeto-fag in foamea lor dupa bani, celebritate sau rating au atins maximul incompetentei in materie de bussines TV. Organizarea unui (???) concurs, sondaj de opinie, chestie interactiva a aruncat pe piata fara nici o pregatire, fara nici un criteriu, fara nici o metoda o intrebare care s-a vrut a fi geniala: Care sunt cei mai mari romani, in opinia cetatenilor acestui spatiu… Raspunsurile au fost pe masura inteligentei staff-ului TVR: Bula, Marius Moga, etc Pe masura insa au fost si banii alocati acestei imbecilitati de catre anonimul director al acestei institutii bugetar-falimentare… De unde apar oare hibrizii astia, de unde ideile astea schizoide, de unde si mai ales DE CE prostia, incompetenta si mediocritatea fac corp comun cu autoritatile statului? Macar de-ar face-o pe banii lor…

 RUSINE!

MApN-DGIA-Cotroceni

 Postare preluata de pe www.semperfidelis.ro

Performanta cea mai vizibila a guvernului Tariceanu este aceea ca a reusit sa adune o serie de tembeli ilustri ai Romaniei (Barbu, Vladescu, Nicolaescu) intr-o hora a impotentei profesionale.

Ministrul Atanasiu nu intra, insa, in aceasta criminala serie. De ce? Pentru ca Atanasiu nu e tembel. Atanasiu e doar fraier de behaie.

Graba cu care s-a-nsurat cu subalterna Bijboaca imediat dupa numire a atras asupra-i condamnarea din partea majoritatii cadrelor militare care, desi si-o trag constant cu colegele de serviciu, respecta ideea de familie si separa intotdeauna cele doua planuri (familial si profesional). Fornaitul cu aroma de polipi si aspectul de rinocer innamolit nu l-au ajutat deloc in efortul de a se impune ca sef al Ministerului Apararii. Mai mult, Atanasiu n-a inteles ca de la Cugir la Bucuresti drumul nu se parcurge cu avionul si ca in categoriile de forte armate intra si forta muscaturii de cur. Toate acestea au facut din ministrul nostru o victima usoara, ieftina, noncompetitionala.

Atanasiu a inceput s-o ia peste bot in momentul in care s-a decis sa faca si altceva decit sa stea cumintel in scaunul ce i-a fost asignat, in virtutea relatiilor strinse cu Tariceanu, iar primul avertisment a fost cel cu vestitul CD militar.
Dar hai sa privim cu atentie actorii si rolurile.
Directia Generala de Informatii a Armatei (DGIA) are doua structuri subordonate - Directia Siguranta Militara (echivalentul fostului CI, raspunde inclusiv de scurgerile de informatii) si Directia Informatii Militare (parca asa se cheama, cea care include cercetarea strategica radio - vezi afacerea Azur, de exemplu - si atasatii militari)

Ministrul Apararii, Atanasiu, este liberal si omul lui Tariceanu. Ocupa o functie dupa care PD-ul (adica Basescu) jinduieste.

Generalul Medar, actualul consilier prezidential pentru securitate nationala, a fost mult timp sef la DIM. Apoi a fost numit seful DGIA, in locul generalului Rotaru, cel care a lansat pe piata informatiile legate de trecutul lui Basescu. Medar a stat scurt timp acolo, facind saltul la Cotroceni. Se bucura de aprecierea presedintelui si a americanilor.

Generalul Badalan este seful Statului Major General al Armatei. Sustinut si mentinut in functie de Basescu.

Generalul Croitoru este seful DGIA. Numit de Basescu si aflat in relatii foarte bune cu generalul Badalan.

Vasile Paun este omul lui Atanasiu, liberal marcant, civil, fost militar. In primavara anului trecut, a avut loc un conflic public intre Atanasiu si Badalan, privind numirea lui Vasile Paun ca sef al Directiei Siguranta Militara. Practic, Tariceanu a vrut sa controleze Ministerul Apararii Nationale prin DSM, stiut fiind ca daca ai controlul acestei directii, ai in mina intreg ministerul. In urma acestui scandal, s-a cazut la pace si ministrul a infiintat pentru Vasile Paun functia de adjunct al DSM, dar fiind ca generalul Badalan, sesizind pericolul, a invocat lipsa de experienta a lui Paun si faptul ca functia de sef al DSM nu a fost si nu poate fi ocupata de un civil.

O data cu numirea lui Medar la Cotroceni, s-a eliberat functia de sef al DGIA. A urmat recenta decizie a CSAT privind numirea generalului Croitoru in acesta functie. Premierul se incopiteaza si intirzie cu o luna numirea oficiala a lui Croitoru, drept pentru care Basescu se supara zdravan. Aminarea a avut o motivatie simpla: Atanasiu a vrut sa-si numeasca intii omul lui in functia de adjunct al DGIA. Astfel, ministrul il avanseaza pe Vasile Paun, plasindu-l in coasta lui Croitoru, functie la care acesta avea control si in DSM si in DIM.

Cum marinarul nu-si lasa dusmanii neexecutati, si cum pofta de a pune mina pe MApN e prea mare, pune la cale, impreuna cu Medar, o strategie de decredibilizare a lui Atanasiu, deci implicit a lui Tariceanu. Baietii lui Medar din DIM lanseaza CD-ul cu documente clasificate catre presa, stiind ca cineva va pune botul, nu va publica informatiile (ca CD-ul n-a fost trimis unor idioti), dar va face publica existenta lui chiar si printr-o simpla conferinta de presa. Aici nu bag mina-n foc, dar vad doua variante:
1. CD-ul a fost trimis spre ambele ziare simultan (Ziua si Romania Libera), pentru siguranta.
2. CD-ul a fost trimis lui Rosca Stanescu; acesta i-a pasat o copie lui Bacanu, simtind fierbinteala cartofului.
Oricum, sint de notorietate relatiile unor jurnalisti ai acestor ziare cu DGIA. Plus, nu cred in coincidente precum invinuirea lui Rosca Stanescu in dosarul Rompetrol simultan cu aparitia acestui CD.

Ar putea fi pusa si intrebarea: de ce scurgerea de informatii a avut loc catre Ziua? Daca ar fi vorba de discreditarea ziarului, asa cum spune Rosca Stanescu, atunci de ce seful ziarului le face jocul si tine conferinta de presa? Pentru a se victimiza, dat fiind dosarul Rompetrol? Sau pentru ca stie bine ca asta trebuia sa faca?

Cu siguranta, insa, cine a gindit povestea asta, a gindit-o cap-coada. Lucru rar pe la noi.

Si n-ar fi de mirare ca zilele acestea, daca nu Basescu, atunci cineva apropiat lui sa lanseze public acuzatii la adresa lui Atanasiu, incapabil sa gestioneze ministerul pe care-l conduce. Sau poate apare si acarul Paun.

Iata cum lupta palatele intre ele. Dragutele. Chiar in stirea de ieri vorbeam de rolul serviciilor secrete si de presa ca unelte. q.e.d.

Nota - Numirea lui Croitoru de catre Tariceanu in functia de sef al DGIA s-a facut in baza unei legi imbecile emise de Nastase, alt amator de control total, dat fiind ca ministrul, si nu primul ministru, ar trebui sa numeasca sefii serviciilor de informatii departamentale. De ce aceasta lege nu e valabila si in cazul altor ministere?”
Revenind la subiect, se cuvine sa remarcam ca “prietenii” ministrului si-au facut bine treaba iar in acest moment Atanasiu e aliniat in seria de tariceni non grata ai acestui guvern cu eticheta de “prost si incompetent”. Lucru nedrept, consider eu. Din cite am observat, bietul ministru chiar ar fi dorit sa faca si altceva decit sa se pupaceasca toata ziua cu Bijboaca.

Singura solutie pentru a iesi cit de cit spalat din toata aceasta poveste ar fi victimizarea. O teorie de tipul ” eu, ministrul apararii, am fost lucrat de propria structura de informatii pentru ca am vrut sa reformez si pentru ca mi-a pasat de viata militarilor nostri”, plantata inteligent in media prin jurnalistii aflati si pe statul de plata al DGIA, ar fi un inceput. Interviurile date pe sticla nu sint o solutie, dimpotriva, cita vreme individul nu mai e credibil.

Mai mult, actuala situatie poate fi usor transformata in bumerang cu directia Cotroceni, daca Atanasiu va deschide ochii la timp si va folosi eficient creierele sanatoase de care mai dispune in acest moment in anturajul sau.

Gay’s action!

Am fost placut surprins sa vad ca sunt obiectul atentiei unor baieti a caror orientare si preferinta sexuala ii defineste ca minoritate. Intr-una dintre editiile Jurnalului National, pe forumul de discutii, imi apare vechea adresa a blogului propriu, unde imperativ se arata ca sunt unul dintre agresorii acestora, un atentator la drepturile si libertatile lor, atentator care a avut ca unic argument violenta!  Alo Salvarea??? Faptul ca aveti alte comportamente mi-e indiferent, dar faptul ca nu stiti carte asta nu e o scuza! Daca citeati mai cu atentie ati fi vazut ca citam din Julius Evola, un titan enciclopedist, care chiar daca nu va agreaza, incerca sa arate ca e fireasca diversitatea in normalitate. Dar cui sa spui asta? Puneti mana pe carte copii si lasati instigarile la violenta. Aveti destule pe cap, nu va mai pierdeti timpul….

Proprietatea privata si dreptul de a fi criminal

Dincolo de aspectul criminal al problemei tipului ce a scos tunul si l-a nenorocit pe baiatul ala care vroia si el sa se racoreaca putin intr-un lac oarecare, cred ca avem de a a face cu o problema de fond! Dobitocii astia care prin frauda au reusit sa puna deoparte averi la care parintii lor nici nu visasera se cred dintr-o data deasupra omenirii si-si privesc semenii cu un dispret si cu o detasare superioara vecina cu patologia! Pai daca individul asta adipos, cu fata grobiana pe care se citeste de la o posta analfabetismul, imbecilitatea, vascozitatea mentala, prostul gust si primitivismul nu face parnaie la modul cel mai concret si pur inseamna ca Romania este o tara a banditismului legalizat, a jafului complice cu autoritatile, a coruptiei structurale, o tara unde cetatenii sunt cifre statistice lipsiti de cea mai elementara protectie… Acest biped iesit din sedimentele soioase ale celor 16 ani de impostura, pe langa faptul incontestabil ca e un pericol public tinde sa devina un model al celor asemanator siesi si care iti vor rupe gatul ca ti-ai aruncat o privire in curtea lor plina de manele si de grasime incinsa pe gratar… Rusine!

O prima impresie…

          Nici vorba de analiza deocamdata. Haosul galagios in care se zbate societatea romaneasca desfiinteaza conceptul analitic. Nu mai sunt cutume, ritualuri, reguli, norme, bun-simt sau macar un minim de decenta! De la un presedinte golanas la un premier pasiv-agresiv oamenii preiau totul… Limbaje de cartier amestecate cu stupizenii pseudoanalitice, pretinsi academicieni perimati in contrapartida cu manelisti plini de gel si lanturi de aur de un prost gust desavarsit, saraci nauciti si falmanzi alaturi de VIP-uri de doi lei ce-si etaleaza penibil casele si masinile, la fel de penibile… O Romanie din ce in ce mai anomica, mai descompusa, mai vlaguita! Si totul se pare ca pleaca de la impotenta unei clase politice mediocre, acaracteriale, vorace, lipsita de profesionalism, bun-simt sau jena! Niste agramati, periculosi si fara scrupule, viciati in ceea ce au mai profund, corupti si fara viziune… Sunt rebuturile unei perioade de tranzitie care tinde sa nu se mai sfarseaca! Acesti no-name sunt cei care conduc, ofera modele, isi dau cu presupusul in tot si toate! O Romanie a mediocritatii, a dezagregarii, a supravietuirii…